Alarma îți sună ca de obicei, la 7:30. La 9:00 trebuie să începi lucrul. Ca în orice altă zi. Mănânci ceva, bei cafeaua. Ca în orice altă zi. Leneș, deschizi internetul pe site-ul tău preferat de știri. Și te lovește: pandemie, cazuri, teste, vaccinuri, valul 2, etc. Realitatea ți s-a așezat brusc în față, nemiloasă și indiferentă. Nu mai e ca în orice altă zi.

 

Ca angajat al unei companii, lucrurile s-au schimbat. Tot ce știai, tot ce făceai, tot ce foloseai – s-a schimbat. Și trebuie adaptat la noua realitate. Cea în care compania pentru care lucrezi nu mai e reprezentată de o clădire, un grup de oameni și niște echipamente, ci, brusc, e o noțiune abstractă, e un set de reguli pe care trebuie să-l urmezi din confortul propriei case, e un grup mic de oameni pe care-i auzi (și vezi, dacă ai noroc) doar în monitor, de două-trei ori pe zi, e un laptop care nu-ți aparține, dar te deține opt ore pe zi. Iar colegul de la Vânzări cu care schimbai două vorbe la o cafea și colega de la recepție al cărei parfum îl simțeai de fiecare dată când intrai în birou, au devenit niște amintiri, personaje fantomatice ale unei lumi dispărute, năluci care-și fac apariția din când în când, într-un mail oficial.

 

Dar  îți dai seama că nu ești pregătit pentru noua realitate. Și ți-e teamă. Inițial, în Martie, n-a fost așa rău. Compania te-a protejat, ți-a cumpărat rapid laptop și te-a trimis să lucrezi de acasă. Compania ține la oamenii săi. În izolare n-a fost așa rău. Compania a mai organizat câte un eveniment virtual, a mai invitat un specialist în teambuilding-uri online, ți-a trimis pe email-ul cu prenume.nume sfaturi de wellness. Compania ține la oamenii săi. Însă, încetul cu încetul, ai început să auzi zvonuri, apoi bârfe ce încetul cu încetul s-au transformat în comunicate de presă și știri. Companii care au concediat oameni. Cum? Nu toate companiile țin la oamenii lor? Și te-a pus pe gânduri. Oare cât de bine îmi cunosc Compania? Dar Compania, pe mine cât de bine mă cunoaște? Știe că sunt indispensabil?

Iar încetul cu încetul frica îți intră în suflet. Începi să realizezi adevărata natură a companiilor, motivul pentru care există. Începi să le înțelegi, să vezi ce le motivează, ce le afectează, ce scop au și cum sunt influențate de mediu. Pentru că sunt. Virusul atacă, îmbolnăvește și omoară și companii.

 

Și speri ca a ta să fie în regulă. Să fie pregătită și să intre în luptă cu toate armele pe care le are la dispoziție. Și realizezi că ești și tu o armă, o parte din Companie, că și contribuția ta contează. Că munca ta, puținul cu care avansezi zilnic în proiectele Companiei, ajută. Că toți acei oameni pe care-i vezi (și auzi, dacă ai noroc) de două-trei ori pe zi gândesc ca tine. Și își doresc același lucru ca tine. Să ajute Compania să treacă prin asta și să se transforme din nou într-un amalgam comod de birouri, oameni și echipamente.

Și zâmbești. Compania va trece de asta. Și tu alături de ea. În curând o să vezi în 3D fețele din monitor, o să bei o cafea proastă alături de colegul de la Vânzări și o să simți parfumul mult prea puternic, dar familiar, al colegei de la recepție. O să fie ca în orice altă zi.

Virusul atacă și companii